Prezentare Generală
Zglăvoaca este un pește mic, bizar și fascinant din familia sculpinilor, cu un aspect atât de ciudat încât a generat nenumărate nume populare în toate regiunile României: babă, bătoacă, bârdigoi, bota, buț, buțon, floarea-Dunării, moacă, moață, palipaș, popă, slăvoc, zglăboacă - o listă impresionantă care reflectă prezența răspândită dar localizată a speciei în toate râurile de munte ale țării. Este un pește strict bentic (de fund) specializat pentru viața sedentară sub pietre în râuri și pârâie de munte cu ape reci, limpezi și curent rapid - un "master" al camuflajului și al vânătorii la pândă. Prezența zglăvocii este un indicator excelent al calității ridicate a apei - specia este extrem de sensibilă la poluare și necesită ape curate, reci și bine oxigenate. În Delta Dunării, zglăvoaca are o prezență limitată și atipică: nu ocupă Delta propriu-zisă (care este o zonă de șes cu ape lente și calde), ci poate fi întâlnită sporadic în sectorul inferior al Dunării în zona Porților de Fier, unde râul are încă caracter de curent rapid și funduri pietroase. Este o specie strict sedentară, puțin mobilă, petrecând întreaga viață într-un teritoriu restrâns sub pietre. Masculii prezintă un comportament parental remarcabil și foarte rar la pești: păzesc cu strășnicie ponta (icrele depuse de femele) timp de 4-5 săptămâni până la eclozare, fiind extrem de agresivi în această perioadă, atacând orice intruz - dar după eclozare devin canibali și consumă icrele rămase! Nu are valoare economică sau sportivă directă, dar are importanță ecologică mare ca indicator de calitate a apei și ca element al biodiversității râurilor de munte.