Ixobrychus minutus
Stârcul pitic este cel mai mic reprezentant al familiei Ardeidae din Europa. Este o pasăre extrem de discretă, care își petrece majoritatea timpului în interiorul stufărișului dens. Deși este numeros în Delta Dunării, este observat rar, de obicei doar atunci când zboară pe distanțe scurte între două zone cu vegetație.
Prezintă un dimorfism sexual accentuat, rar întâlnit la alți stârci. Masculul are creștetul și spatele negru-verzui cu reflexii, în timp ce femela are un penaj mai șters, în nuanțe de brun-cafeniu cu dungi. Statura sa mică și gâtul care poate fi retractat complet îi permit să se camufleze perfect printre trestiile verticale.
Preferă zonele cu stufăriș tânăr, papură și sălcii inundate. Este o specie migratoare care sosește târziu, în luna mai, și pleacă spre Africa în august-septembrie. În Deltă, ocupă aproape orice zonă cu vegetație emergentă și apă puțin adâncă.
Când se simte amenințat, adoptă "poziția de par" – se întinde pe verticală cu ciocul ridicat, devenind aproape invizibil în stuf. Vânează insecte, larve și pești mici, deplasându-se cu agilitate prin stufăriș prin prinderea tulpinilor cu degetele lungi.
Cuibărește solitar sau în grupuri mici, construind un cuib din trestie și tulpini de stuf, așezat de obicei deasupra apei în vegetație densă. Femela depune 4–6 ouă. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și devin independenți după câteva săptămâni.
Este clasificat ca "Least Concern" (LC). Principala amenințare este reprezentată de pierderea habitatelor prin arderea necontrolată a stufului sau desecări, însă populația din Delta Dunării rămâne una dintre cele mai sănătoase din Europa.