Caracteristici Fizice
Somnul prezintă un aspect inconfundabil și impresionant, perfect adaptat pentru viața de prădător nocturn în gropile adânci ale apelor. Corpul este alungit, masiv, cilindric în partea anterioară (până la înotătoarea dorsală) apoi ușor comprimat lateral spre coadă, oferind o hidrodinamică excelentă pentru manevrarea în spații înguste. Caracteristica cea mai distinctivă este capul enorm, mare, lat și puternic turtit dorso-ventral (aplatizat), prevăzut cu o gură imensă capabilă să înghită prăzi de dimensiuni remarcabile. Gura se deschide de sus ("îmi plouă-n gură"), ceea ce arată că somnul își ia hrana între ape și de pe suprafață, nu de pe fund, iar cu cât peștele înaintează în vârstă, cu atât falca inferioară devine mai lungă decât cea superioară.
Gura este înarmată cu numeroși dinți mici, ascuțiți și deși, dispuși în mai multe rânduri ca o perie pe plăci groase de os, făcând dificilă înțeparea cu cârlige (necesită cârlige foarte ascuțite și forță mare de ferrare). Cele mai caracteristice trăsături sunt cele șase mustăți: două mustăți foarte lungi pe maxilarul superior (pot atinge peste 1 metru la exemplare mari) și patru mustăți mai scurte pe maxilarul inferior - aceste mustăți sunt organe senzoriale extrem de sofisticate, pline de papile gustative și receptori tactili, permițând detectarea prăzii în ape tulburi sau noaptea.
Corpul este complet lipsit de solzi, fiind acoperit cu un strat gros de mucus protector care îi conferă aspectul alunecos caracteristic. Colorația variază enorm cu habitatul: spatele și flancurile sunt verde-cenușii, verde-măslinii, bruni-închis sau aproape negri, adesea cu marmorări sau pete mai deschise, în timp ce burta este albă-murdar, gălbuie sau crem. Înotătoarea dorsală este foarte mică și situată foarte departe spre partea anterioară, înotătoarea anală este lungă și continuă până aproape de cea caudală care este rotunjită. Dimensiunile medii sunt 80-150 cm și 10-30 kg, dar exemplare excepționale depășesc 2.5-3 metri și 100-200 kg.
Habitat & Distribuție
Somnul este un pește strict bentic care preferă zonele cele mai adânci ale sistemelor acvatice, fiind un locuitor al gropilor, canalelor adânci și zonelor cu relief accidentat subacvatic. În Delta Dunării și pe Dunărea inferioară, somnul ocupă habitatele cu cele mai mari adâncimi disponibile: gropile și vâlceurile profunde ale brațelor principale (10-30 metri adâncime), canalele maritime și șenalele de navigație, zonele de confluență unde curentele sapă gropi profunde, și lacurile mai mari cu zone adânci. Preferă apele liniștite sau cu curent foarte slab, niciodată apele rapide sau mlăștinoase prea puțin adânci.
În timpul zilei, somnul stă ascuns în adăposuri: gropi și vâlcele adânci, sub copaci și bușteni scufundați, în scobiturile malurilor abrupte lutoase, sub structuri artificiale (piloni de poduri, epave), sau chiar îngropat parțial în mâlul de pe fund în perioade de inactivitate. Este un pește extrem de sedentar și teritorial, adulții mari ocupând o "groapă" preferată pe care o apără agresiv și la care revin constant după excursiile nocturne de vânătoare. Noaptea devine activ și patrulează teritoriul sau se deplasează către zonele de hrănire - maluri cu vegetație, zone cu pești mici concentrați, suprafața apei unde atacă păsări. Spre sfârșitul toamnei (octombrie-noiembrie), somnii se adună în număr mare în gropile cele mai adânci unde își petrec iarna îngropați în mâl sau în scobiturile structurilor subacvatice, într-o stare de letargie cu metabolism redus. Tolerează o gamă largă de temperaturi (de la aproape 0°C până la peste 28°C) dar optimul de activitate este 15-25°C.
Comportament și Alimentație
Somnul este un prădător oportunist extrem de vorace și neselective, un carnivor care consumă practic orice pradă de origine animală pe care o poate înghiți. Dieta variază enorm cu dimensiunea peștelui și disponibilitatea prăzii: pești de orice specie (caras, babușcă, roșioară, plătică, crap, biban, știucă, chiar și somni mai mici - canibalismul este frecvent), crustacei (raci, creveți), moluște, amfibieni (broaște, tritoni), reptile acvatice, păsări de apă (rațe, gâște, presuri - atac la suprafață), mamifere mici (șoareci, șobolani, chiar și pisici sau câini care înoată), și carcase în descompunere (rol de "sanitar" - consumă pești morți sau muribunzi, animale înecate).
Somnul mai mare poate înghiți pești de până la 30-40% din propria greutate. Strategia de hrănire combină ambuscada pasivă cu vânătoarea activă: ziua stă perfect imobil și camuflat în groapa sa, folosind mustățile lungi ca "nadă vie" pentru a atrage peștii curioși care sunt înghițiți instant când se apropie prea mult; noaptea devine mult mai activ, patrulând teritoriul și vânând sistematic în zonele cu concentrații de pradă. Simțurile sunt extrem de dezvoltate pentru vânătoare nocturnă: mustățile funcționează ca detectori chimici și tactili incredibil de sensibili, simțul mirosului este extraordinar (poate detecta sângele și carnea în descompunere de la distanțe mari), linia laterală detectează vibrațiile celor mai mici mișcări în apă, iar auzul este foarte fin (somnul poate auzi chiar și zgomotele produse de pescari pe mal sau în barcă).
Ciclu de Viață & Reproducere
Somnul atinge maturitatea sexuală relativ târziu, ceea ce contribuie la vulnerabilitatea sa la pescuit excesiv: masculii la 4-5 ani când au 60-80 cm, femelele la 5-6 ani când au 80-100 cm. Reproducerea are loc în perioada mai-iunie, când temperatura apei atinge 17-18°C (optimul fiind 20-22°C). Somnii migrează din gropile adânci către zone puțin adânci (1-3 metri), liniștite și ferite, cu vegetație densă, rădăcini sau alte structuri care pot servi drept cuib.
Masculul alege și pregătește locația cuibului - de obicei o peșteră naturală, o gaură în mal, sub rădăcini sau bușteni, pe care o curăță meticuloasă. Curățarea cuibului și comportamentul de reproducere includ "atacuri" spectaculoase în care masculul lovește femela cu capul și se mușcă reciproc, un preludiu care durează câteva ore, de obicei seara. Prolificitatea este impresionantă: femela depune aproximativ 25.000-30.000 icre per kilogram din greutatea corporală (o femelă de 10 kg depune ~250.000 icre, una de 50 kg peste 1 milion, iar giganții de 100+ kg pot depune peste 2-3 milioane icre). Icrele sunt relativ mari (2.5-3 mm diametru), gălbui-portocalii, lipicioase și aderă de substrat în grămezi compacte.
Masculul împrăștie laptele peste icre, apoi femela părăsește imediat cuibul în timp ce masculul rămâne să apere cuibul cu agresivitate extremă de orice intrus, timp de 4-7 zile până la eclozare. Larvele sunt extrem de sensibile la lumina soarelui, boli și paraziți, iar mortalitatea în primele săptămâni este foarte mare (peste 95%). După 10 zile larvele încep să consume hrana externă - inițial pureci de apă și gândaci acvatici, apoi rapid crustacei și puiet de pești. Creșterea este rapidă în primul an (până la 30 cm și 500 grame), după care încetinește dar continuă constant toată viața. Canibalismul apare frecvent, exemplarele mai mari consumând somni mai mici. Longevitatea extraordinară (50-80+ ani) și creșterea continuă permit atingerea dimensiunilor gigantice la exemplarele foarte vechi.
Status de Conservare
Somnul este clasificat ca "Least Concern" (LC) de IUCN la nivel global, fiind o specie larg răspândită în Europa Centrală și de Est, Asia de Vest și bazinul ponto-caspic. În Delta Dunării și bazinul Dunării inferioare, populațiile sunt sănătoase și stabile, somnul fiind unul dintre peștii răpitori mai abundenți în habitatele adecvate. Cu toate acestea, specia beneficiază de măsuri de protecție în România: dimensiune minimă legală de reținere de 50 cm (asigură că peștii au avut cel puțin un sezon de reproducere), perioadă de prohibiție pentru reproducere (mai-iunie), și limite de captură pentru pescuitul recreativ.
Somnul joacă un rol ecologic extrem de important ca "pește-sanitar" - consumă exemplare bolnave, moarte, muribunde sau rănite ale altor specii, elimină cadavrele care altfel ar polua apa, și menține sub control populațiile excesive de pești mici. În crescătorii și heleșteie de crap, prezența câtorva somni este benefică pentru eliminarea bolnavilor și a speciilor nedorite. Amenințările locale includ: pescuitul excesiv al exemplarelor mari reproducătoare (un somn de 100 kg de 40-50 ani reprezintă o pierdere genetică uriașă pentru populație), degradarea habitatelor (distrugerea gropilor adânci prin dragare, colmatarea canalelor), poluarea apelor care afectează mai ales larvele sensibile, și pescuitul ilegal cu metode distructive (explozibili, electrofishing). Gestionarea sustenabilă necesită protecția strictă a exemplarelor trofeu foarte mari (care sunt cei mai productivi reproducători), menținerea gropilor adânci și a zonelor de reproducere, reducerea poluării, și educarea pescarilor despre valorea conservării giganților.
Surse
