Acipenser sturio
**CEA MAI RARĂ SPECIE DE STURION DIN LUME!** Șipul este **OFICIAL DECLARAT DISPĂRUT DIN DUNĂRE** în Cartea Roșie a Vertebratelor din România! În bazinul Mării Negre **ÎNTOTDEAUNA cea mai rară specie sturion**, prezența documentată DOAR până la **începutul secolului XX**! **ULTIMA CAPTURĂ ÎNREGISTRATĂ EUROPA**: 1954 - partea sârbă a Dunării! **NU a mai fost capturat în România de PESTE 60 ANI!** **SINGURA POPULAȚIE SĂLBATICĂ EXISTENTĂ**: fluviile Garonne și Dordogne, Franța - ULTIMUL REFUGIU! Distribuție istorică vastă: Oceanul Atlantic, Canalul Mânecii, Marea Mediterană, Marea Neagră - urca pe **TOATE fluviile mari** pentru reproducere. **ASTĂZI: APROAPE EXTINCT!** **CRITICALLY ENDANGERED (CR)!** **Prohibiție totală 2006-2026** (include șipul deși dispărut!). Știm că se reproducea în Dunărea Inferioară - în anii '30 descrise **exemplare hibride** cu alte sturioni Dunăre (dovadă reproducere!). Migra în râuri ianuarie-octombrie, vârf migrație aprilie-mai (cote mari ale apelor). În mare preferea estuare cu soluri nămoloase. **EFORTURI REINTRODUCERE**: programe internaționale reproducere captivitate pentru salvare de la extincție completă!
Corp alungit, puternic. Bot lung, conic, moderat ascuțit. Gură inferioară tubulară, protractilă. 4 mustăți (barbeli) situate în fața gurii, mai aproape de bot decât de gură. 5 șiruri de scuturi (plăci) osoase: 1 dorsal (9-16), 2 laterale (24-40), 2 ventrale (9-13). Schelet cartilaginos. Colorație: spate brun-cenușiu, abdomen albiciós. Dimorfism sexual: femele mai mari decât masculii. Dimensiuni obișnuite: 1,5-3 m, 50-200 kg. Maxime istorice: 6 m, 400 kg.
Specie anadromă cu distribuție istorică extinsă: toată Europa — de la nordul Scandinaviei și Insulele Britanice, prin Marea Baltică, Atlantic, Marea Mediterană, până la Marea Neagră. Migra în râuri mari: Rin, Elba, Odra, Vistula, Dunăre, Nipru, Loire, Gironde. Astăzi: dispărut din aproape toată aria istorică! Singura populație sălbatică: râul Gironde-Garonne-Dordogne din Franța. Dispărut din Dunăre și bazinul Mării Negre din anii 1950. Ultima captură în Dunăre: 1954.
Carnivor bentic: se hrănește pe fund cu viermi polichete (în mare), crustacei, moluște, larve de insecte (în apă dulce). Botul lung, sensibil, explorează sedimentele pentru a detecta prada. Migrații anuale anadrome: intră din ocean în râuri primăvara pentru reproducere. Maturitate tardivă: masculi la 7-12 ani, femele la 12-18 ani. Longevitate remarcabilă: 70-100 ani. Interval între reproduceri: 2-3 ani.
Maturitate: masculi 7-12 ani, femele 12-18 ani. Reproducere primăvară-vară (mai-iulie) pe fund pietros în râuri, la curent. Femela depune 800.000-6.000.000 icre mici, negre. Eclozare după 3-7 zile. Larvele trăiesc inițial în apă dulce, coborând treptat spre estuare, după care intră în ocean. Creștere lentă. Longevitate 70-100 ani. Nu se reproduce anual — interval 2-3 ani. Populația din Gironde beneficiază de program intensiv de reproducere artificială și repopulare în Franța.
Critically Endangered (CR) — Critic periclitat, pe cale de extincție! Dispărut din Dunăre și bazinul Mării Negre. Singura populație sălbatică: Gironde, Franța (câteva sute de exemplare). Prohibiție totală în România 2006-2026 (Ordin 545/715/2016). Cauze dispariție: (1) Baraje pe toate râurile europene mari, (2) Pescuit intensiv secular, (3) Poluare, (4) Dragarea râurilor. Programul european LIFE+ Sturgeon în Franța: reproducere artificială, repopulare, monitorizare. Există eforturi de reintroducere în Rin și Elba. Simbol al extincției cauzate de activitățile umane.