Pești

Rechin câine de mare

Squalus acanthias

Rechin câine de mare

Prezentare Generală

Rechinul câine de mare (*Squalus acanthias*) este cel mai comun reprezentant al ordinului Squaliformes în apele europene și singura specie de rechin întâlnită constant în bazinul pontic. Deși este un prădător activ, acesta nu constituie un pericol pentru oameni, fiind o specie de talie mică ce preferă apele mai adânci și mai reci. Este un pește cu o biologie fascinantă, caracterizat printr-o longevitate remarcabilă și un ciclu reproductiv neobișnuit de lung, factori care îl fac însă foarte sensibil la presiunea pescuitului comercial.

Caracteristici Fizice

Prezintă un corp fusiform și hidrodinamic, de culoare gri-albăstruie pe partea dorsală, adesea punctat cu mici pete albe laterale, și albicios pe partea ventrală. Elementul morfologic distinctiv îl reprezintă cei doi țepi ascuțiți și cornoși situați în fața fiecărei înotătoare dorsale, care servesc drept mecanism de apărare împotriva prădătorilor mai mari. Ochii sunt mari, adaptați pentru luminozitate scăzută, iar gura este situată ventral, dotată cu dinți tăioși dispuși pe mai multe rânduri.

Habitat & Distribuție

Este o specie cosmopolită, adaptată apelor temperate de pe platformele continentale. În zona Deltei Dunării, prezența sa este limitată la sectorul marin din fața gurilor de vărsare (Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe), unde pătrunde în căutarea hranei atunci când condițiile de salinitate sunt ridicate. Preferă în general substratul nisipos sau mâlos, activând la adâncimi ce pot varia de la 10 până la peste 200 de metri în Marea Neagră.

Comportament și Alimentație

Rechinul câine de mare este un vânător oportunist și gregar, deplasându-se adesea în grupuri mari, uneori separate pe sexe. Dieta sa este alcătuită preponderent din pești pelagici de talie mică, precum hamsia, șprotul și stavridul, dar nu refuză nici nevertebratele marine, cum sunt crabii sau cefalopodele. Are un simț olfactiv extrem de fin, fiind capabil să detecteze urme de sânge sau vibrații mecanice de la distanțe considerabile.

Ciclu de Viață & Reproducere

Reproducerea acestei specii este de tip ovovivipar, embrionii dezvoltându-se în interiorul femelei timp de aproape doi ani (cea mai lungă perioadă de gestație dintre vertebrate). La finalul acestei perioade, femela dă naștere la 2-11 pui vii, complet formați, care măsoară aproximativ 20-30 cm. Din cauza maturității sexuale tardive (aprox. 12-15 ani) și a numărului mic de pui, capacitatea de refacere a populațiilor este extrem de redusă.

Status de Conservare

Specia este clasificată ca Vulnerabilă (VU) pe lista IUCN, în special din cauza pescuitului intensiv pentru carnea sa (comercializată sub diverse denumiri) și pentru uleiul de ficat bogat în vitamina A. În Marea Neagră, deși nu este o țintă principală ca în Atlantic, este frecvent capturat accidental în plasele de traul sau în setcile pentru calcan. Managementul durabil al acestei specii este esențial pentru menținerea echilibrului trofic în ecosistemul marin pontic.