Caracteristici Fizice
Mreana prezintă un corp alungit, cilindric, robust și vânjos, care nu se subțiază prea mult spre coadă - un corp perfect adaptat pentru înot puternic în curent rapid. Capul este caracteristic: bot proeminent și conic, gura mare, mobilă, cu buze cărnoase foarte dezvoltate, poziționată inferior - o adaptare perfectă pentru hrănire bentică. Caracteristica cea mai distinctivă sunt cele patru barbișoane senzoriale (mustăți) dispuse în jurul gurii: două mustăți mai scurte pe buza superioară și două mai lungi la colțurile gurii. Aceste mustăți sunt bogate în receptori chimici și tactili, permițând mrenei să detecteze hrana pe fundul apei chiar și în întuneric complet.
Colorația este elegantă: spatele verde-măsliniu sau brun-deschis, flancurile argintii-cenușii cu reflexii aurii sau bronzate intense, abdomenul alb-gălbui sau alb-crem. Înotătoarele pectorale și ventrale sunt roșcate sau portocalii. Dimensiunile medii sunt 40-60 cm și 800 grame-1 kg, dar exemplare mari ating frecvent 70-80 cm și 2-4 kg.
Habitat & Distribuție
Mreana este un pește reofil obligatoriu care trăiește exclusiv în apele curgătoare cu oxigenare bună și curent moderat până la rapid. În Delta Dunării, mreana este prezentă dar localizată, ocupând exclusiv brațele principale ale Dunării unde curentul este constant și moderat (brațul Chilia în special), canalele maritime și de navigație, și zonele de confluență. Spre deosebire de majoritatea speciilor din deltă care caută ape liniștite, mreana evită complet bălțile, lacurile și canalele fără curent.
Habitatul ideal include: adâncimi moderate, funduri exclusiv tari - pietroase, prundoase, nisipoase (evită complet fundurile mâloase), curent moderat până la rapid, apă bine oxigenată, prezența ascunzișurilor. Mreana este un pește bentic strict, petrecând aproape tot timpul pe fund. Primăvara efectuează migrații ascendente spectaculoase către zonele de reproducere cu curent rapid. Tolerează temperaturi între 0°C și peste 25°C, optimul fiind 15-20°C.
Comportament și Alimentație
Mreana este un omnivor bentic specializat care se hrănește aproape exclusiv pe fundul apei, folosind mustățile sale senzoriale pentru detectarea prăzii. Dieta este predominant carnivoră: larve mari de insecte acvatice (efemeroptere, trichoptere, chironomide, plecoptere), crustacei (gamaride, ostracozi), moluște, vermi, râme, insecte terestre, icre ale altor pești depuse pe fundul râului, și ocazional puiet de pești. Modul de hrănire este caracteristic: mreana folosește curentul ca "transportor" al hranei, poziționându-se strategic după obstacole și interceptând hrana adusă de apă.
Activitatea de hrănire este intensă dimineața (4-9 AM) și seara (18-23 PM). Mreana este un pește puternic și rezistent, luptător extraordinar când este prins - folosește curentul în avantajul său. Comportamentul social variază cu vârsta: juvenilii formează grupuri mici mobile, dar adulții sunt mai solitari și teritoriali.
Ciclu de Viață & Reproducere
Mreana atinge maturitatea sexuală relativ târziu: masculii la 3-4 ani când au 25-35 cm, femelele la 4-5 ani când au 30-40 cm. Reproducerea are loc primăvara și vara timpurie, între aprilie și iunie, când temperatura apei atinge 14-20°C. Mreana efectuează migrații spectaculoase de reproducere, adunându-se în grupuri și migrând în amonte pe zone cu curent rapid și funduri de prund.
Prolificitatea este moderată: o femelă depune 5.000-15.000 icre (media 10.000-12.000). Icrele sunt galben-portocalii, ușor lipicioase și se fixează pe pietre sau pietriș. Atenție: Icrele mrenei sunt TOXICE și NU sunt comestibile! Eclozarea are loc după 6-10 zile. Creșterea este moderată: în primul an 8-12 cm, în al doilea 15-20 cm, în al treilea 25-30 cm.
Status de Conservare
Mreana este clasificată ca "Least Concern" (LC) de IUCN la nivel global, dar populațiile sunt în declin moderat în multe regiuni. În România, specia este relativ comună în râurile cu habitat adecvat, dar mai rară în Delta Dunării unde habitatul optim este limitat. Beneficiază de protecție moderată: dimensiune minimă legală de reținere de 27 cm, perioadă de prohibiție pentru reproducere (aprilie-iunie).
Amenințările principale sunt semnificative: modificările hidrologice (barajele fragmentează populațiile și blochează migrațiile de reproducere), poluarea apelor, eutrofizarea, pescuitul excesiv (mreana este căutată de pescarii sportivi dar creșterea lentă o face vulnerabilă), și pierderea zonelor de reproducere prin extracția de balast din râuri. Gestionarea sustenabilă necesită menținerea habitatelor naturale cu curent rapid și funduri tari, protejarea zonelor de reproducere, și asigurarea conectivității râurilor.
Surse
