← Înapoi la Faună
Pești

Lin

Tinca tinca

Lin

Prezentare Generală

Linul este un pește unic și fascinant din apele românești, recunoscut imediat după corpul său caracteristic îndesat și foarte lat în regiunea cozii, solzii extrem de mărunți profund îngropați în piele, și stratul gros de mucus care îi acoperă corpul dându-i o textură caracteristic alunecoasă. Este "doctorul" apelor dulci - în trecut se credea că mucilagiul său are proprietăți vindecătoare și că alți pești se freacă de lin pentru a-și trata rănile. În Delta Dunării, linul este extrem de comun și abundent în toate apele stagnante sau foarte lent curgătoare, preferând în mod special apele mâloase bogate în plante acvatice. Spre deosebire de majoritatea ciprinidelor care evită apele foarte mâloase, linul prosperă în aceste condiții datorită adaptărilor sale unice - inclusiv rezistența la niveluri foarte scăzute de oxigen. Un aspect interesant este că linul are variante de culoare - forma sălbatică tipică este verde-măslinie închisă, dar în crescătorii există și o variantă aurie spectaculoasă crescută ca pește ornamental.

Caracteristici Fizice

Linul prezintă un corp foarte caracteristic și imediat recognoscibil: îndesat, gros, robust, puternic comprimat lateral în regiunea corpului dar foarte lat și înalt în regiunea cozii - pedunculul caudal este caracteristic extrem de adânc și scurt, dând o siluetă unică. Capul este mic și triunghiular. Ochii sunt foarte mici, roșii-portocalii, situați sus pe cap - o adaptare pentru viața bentică. La colțurile gurii se află o singură pereche de mustăți scurte dar bine dezvoltate. Solzii sunt extrem de mici (96-115 pe linia laterală), profund îngropați în piele, aproape invizibili - creând o textură netedă.

Caracteristica cea mai distinctivă este stratul gros de mucus (mucilaj) care acoperă întregul corp, cu proprietăți antimicrobiene și antimicotice. Colorația variază dramatic: în ape mâloase - spatele negru-verzui sau aproape negru, flancurile verde-închis cu irizații aurii sau bronzate, abdomenul galben-verzui; în ape mai curate - spatele verzui, flancurile verde cu irizații aurii intense, abdomenul galben-auriu. Caudalaua este aproape dreaptă sau ușor rotunjită. Dimensiunile medii sunt 25-40 cm și 500 grame-1 kg.

Habitat & Distribuție

Linul este un pește strict bentic care ocupă exclusiv apele stagnante sau foarte lent curgătoare cu funduri mâloase și vegetație abundentă - este specializat pentru "apele grele", mâloase, calde, cu oxigenare moderată unde majoritatea altor specii nu prosperă. În Delta Dunării, linul este omniprezent și extrem de abundent, fiind una dintre speciile dominante numeric: toate lacurile și bălțile permanente și temporare, canalele dezafectate, luncile inundabile, și chiar zone foarte mâloase și înierbate unde alți pești nu pot supraviețui.

Habitatul ideal include: adâncimi mici până la moderate (0.5-3 metri), funduri exclusiv mâloase, vegetație acvatică extrem de abundentă, ape stagnante sau cu mișcare imperceptibilă, ape calde în sezonul estival (tolerează până la 30°C), și oxigen moderat până la scăzut. Linul este un pește foarte sedentar - nu migrează distanțe mari. Iarna intră într-o stare de repaus profund, ascunzându-se în zonele cele mai adânci, îngropat în mâl, reducând metabolismul la minimum.

Comportament și Alimentație

Linul este un omnivor bentic oportunist specializat în scurmarea metodică a mâlului de pe fundul apelor. Hrana animală: larve de insecte acvatice (chironomide în special), vermi oligocheti, moluște mici, crustacei minusculi, râme, și alte nevertebrate bentice. Componenta vegetală este semnificativă: semințe ale plantelor acvatice și terestre, muguri și lăstari tineri ai plantelor acvatice, alge bentice, resturi vegetale, detritus organic din mâl.

Modul de hrănire este foarte caracteristic: linul scurmă intens mâlul cu botul și gura, aspirând sedimentul și selectând particulele comestibile - lăsând "găuri" distinctive pe fundul mâlos și creând nori de mâl. Activitatea de hrănire este intensă dimineața (5-10 AM) și seara (18-22 PM). Poate supraviețui o zi întreagă complet în afara apei datorită stratului gros de mucus care previne deshidratarea pielii și branhiilor.

Ciclu de Viață & Reproducere

Linul atinge maturitatea sexuală la 2-4 ani (mai devreme în apele calde din sud), când are 15-25 cm. Reproducerea are loc primăvara târziu și vara, între mai și august (una dintre cele mai lungi perioade de reproducere dintre ciprinide), când temperatura apei atinge și se menține la 18-25°C (optimul 22-24°C). Linul rămâne în același lac sau bâltă, deplasându-se doar spre zonele mai puțin adânci cu vegetație extrem de densă.

Prolificitatea este extraordinară: o femelă depune 200.000-600.000 icre per sezon în 3-4 porții separate cu pauze de două săptămâni între ele. Icrele sunt extrem de mici (1 mm diametru), lipicioase și aderă masiv de plantele acvatice. Eclozarea este rapidă: 3-4 zile la 20-22°C. Creșterea este relativ lentă: în primul an 5-10 cm, în al doilea 12-18 cm, în al treilea 20-25 cm și 250 grame.

Status de Conservare

Linul este clasificat ca "Least Concern" (LC) de IUCN, având o distribuție extrem de largă în Europa, Asia și fiind introdus în America de Nord. În Delta Dunării, populațiile sunt extrem de sănătoase, numeroase și stabile, linul fiind una dintre speciile cele mai abundente. Beneficiează de protecție minimă: dimensiune minimă legală de reținere de 25 cm, perioadă de prohibiție pentru reproducere (mai-iunie), dar fără limite stricte de captură.

Linul joacă un rol ecologic important: consumă nevertebrate bentice și procesează detritus organic în sedimente, servind totodată ca pradă pentru prădători. Amenințările sunt minime datorită adaptabilității extraordinare: rezistă la poluare moderată, tolerează oxigen scăzut, prosperă în habitate degradate. Principalele amenințări potențiale includ desecarea bălților și lacurilor pentru agricultură și eutrofizarea extremă care duce la mortalități masive estivale prin anoxie completă.

Surse

  • Wikipedia: Tench
  • FishBase: Tinca tinca
  • Diverse publicații științifice despre biologia linului în Delta Dunării