Acrocephalus schoenobaenus
Lăcarul de lac este un cântăreț mult mai variat și mai energic decât vărul său, lăcarul de stuf. Este ușor de recunoscut vizual datorită penajului său mai contrastant. Deși trăiește tot în zone umede, preferă locurile unde stuful se amestecă cu tufișuri, rogoz sau iarbă înaltă, fiind mai puțin dependent de stufărișul masiv din apă.
Se distinge prin sprânceana albă foarte lată și evidentă, care contrastează cu creștetul capului dungat cu negru. Spatele este maroniu cu dungi negre (aspect pestriț), iar abdomenul este de un galben-crem pal. Este o pasăre zveltă și foarte activă.
În Delta Dunării, ocupă marginile zonelor umede, zonele inundabile cu vegetație diversă și canalele mai mici. Este un migrator de distanță lungă, iernând în Africa, la sud de Sahara.
Vânează insecte prin vegetație, dar spre deosebire de alți lăcari, masculul are un zbor nupțial spectaculos: se ridică brusc în aer cântând, apoi coboară planat cu aripile ridicate. Cântecul său este o improvizație rapidă, incluzând imitații ale altor păsări.
Cuibul este construit aproape de sol sau chiar pe sol, bine ascuns în vegetație densă. Femela construiește cuibul și incubează ouăle timp de 12-14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și devin independenți foarte repede.
Clasificat ca „Neamenințat". Populația din Deltă este stabilă, specia beneficiind de diversitatea habitatelor de la granița dintre apă și uscat.