Gobius niger
_1.jpg)
Guvidul negru (*Gobius niger*) este unul dintre cei mai mari reprezentanți ai familiei Gobiidae din zona litorală românească. Este un pește bentonic (de fund), foarte adaptabil, capabil să suporte variații semnificative de salinitate. Deși nu are o valoare comercială ridicată, joacă un rol ecologic crucial ca verigă intermediară în lanțul trofic, fiind o sursă de hrană importantă pentru peștii răpitori mai mari și pentru păsările ihtiofage.
Corpul este robust, acoperit cu solzi mari, iar capul este masiv cu buze groase. Culoarea variază de la brun-închis la negru intens, mai ales în perioada reproducerii la masculi. O trăsătură distinctivă este prima înotătoare dorsală, care are primele raze mai lungi și prezintă o pată neagră caracteristică la baza anterioară. Ca la toți guvizii, înotătoarele ventrale sunt sudate, formând o ventuză cu care se fixează de substrat.
Este răspândit de-a lungul coastelor Oceanului Atlantic de Est, în Marea Mediterană și Marea Neagră. În Delta Dunării, ocupă zonele litorale cu substrat mixt (pietriș, nisip cu vegetație) și pătrunde frecvent în lagunele salmastre precum Razim-Sinoe. Preferă apele liniștite, adăpostite, unde se poate ascunde printre pietre sau plante submerse.
Guvidul negru este un pește teritorial și relativ sedentar. Este un prădător de pândă, hrănindu-se cu o varietate de organisme nevertebrate: amfipode, izopode, mici moluște și viermi policheți. Ocazional, consumă și puiet de pește. Datorită ventuzei ventrale, poate rezista cureților de apă fără a fi deplasat de pe poziție.
Reproducerea are loc în perioada aprilie-septembrie. Masculul își alege un teritoriu (de obicei o cavitate sub o piatră sau o scoică goală) pe care îl curăță și îl apără cu agresivitate. Femela depune icrele pe "plafonul" acestui adăpost, iar masculul le fertilizează și le păzește până la eclozare, ventilându-le constant cu înotătoarele pectorale.
Status