Circus cyaneus
Eretele vânăt este o pasăre de pradă grațioasă, cunoscută în România ca un vizitator fidel al sezonului rece. În timp ce eretele de stuf domină vara, eretele vânăt preia controlul zonelor deschise ale Deltei Dunării în timpul iernii. Este o pasăre adaptată vânătorii în condiții aspre, patrula sa neobosită deasupra miriștilor, digurilor și zonelor de stepă fiind un peisaj tipic pentru lunile de iarnă în Dobrogea. Masculii adulți sunt de o frumusețe rară, având un zbor ușor și fantomatic.
Prezintă un dimorfism sexual extrem de pronunțat. Masculul adult este de un gri-albăstrui pal (vânăt) pe spate și piept, cu vârfurile aripilor negre și abdomenul alb pur. Femela, semnificativ mai mare, este maro cu striații, având o pată albă proeminentă deasupra cozii (târtiță albă), trăsătură care o ajută la identificare. Ambii au un disc facial similar cu al bufnițelor, care îi ajută să localizeze prada după sunet, și picioare lungi galbene. Tinerii seamănă cu femelele.
Specia cuibărește în zonele temperate și subarctice ale Eurasiei. În România, este prezent doar în perioada de pasaj și iernare (octombrie–martie). În Delta Dunării, preferă habitatele deschise: pășuni, terenuri agricole, zone de grind cu vegetație scundă și zonele uscate de la marginea complexelor lacustre. Spre deosebire de eretele de stuf, evită în general interiorul stufărișului compact.
Tehnica de vânătoare este similară celorlalți ereți: zboară la joasă înălțime, „ascultând" mișcările prăzii prin vegetație. Dieta sa de iarnă constă în principal din mamifere mici (șoareci de câmp, grivani) și păsări mici care iernează în zonele agricole. Este o pasăre parțial crepusculară, putând fi văzută vânând până târziu în amurg. Noaptea se pot aduna în dormitoare comune direct pe sol.
Nu cuibărește în România. Locurile sale de reproducere sunt situate în mlaștinile și tundrele din nordul Europei și Asiei. Acolo își construiește cuibul pe sol, în vegetație densă. Femela depune 4–6 ouă și este responsabilă de incubație, în timp ce masculul îi furnizează hrana. Odată cu înghețul, populațiile migrează spre sud, ajungând în număr mare în bazinul Dunării și în zonele de stepă ale Dobrogei.
La nivel global, este listat ca „Neamenințat" (LC), dar în multe țări vest-europene populațiile sunt în declin din cauza persecuției și a pierderii habitatului. În România, este protejat. Principalele amenințări în zonele de iernare sunt utilizarea pesticidelor (rodenticide) care pot otrăvi păsările prin consumul de șoareci contaminați. Delta Dunării și lagunele Razim-Sinoe reprezintă zone de iernare critice la nivel european.