Egretta garzetta
Egreta mică este versiunea mai redusă și mai activă a egretei mari. Este o pasăre extrem de grațioasă, ușor de observat în zonele cu apă mică din Deltă, unde agită adesea apa cu piciorul pentru a speria prada.
Penajul este complet alb. Se deosebește de egreta mare prin mărime, ciocul negru și, mai ales, prin "papucii" galbeni (picioarele sunt negre, dar degetele sunt de un galben strident). În perioada nupțială, poartă pe ceafă două pene lungi și subțiri.
Sosește în martie-aprilie și pleacă spre Africa în septembrie-octombrie. Preferă lagunele, bălțile puțin adânci și malurile canalelor. Este o pasăre sociabilă, fiind văzută des în grupuri mici la hrănire.
Spre deosebire de stârcii care stau la pândă, egreta mică este mult mai dinamică. Aleargă prin apă sau își folosește degetele galbene pentru a tulbura sedimentele și a scoate peștii sau insectele la suprafață.
Egreta mică atinge maturitatea sexuală la 2 ani. Cuibărește în colonii mixte (stârcării), alături de egreta mare și alte stârci. Cuibul este construit în arbori sau stuf, din crengi. Depune 3–5 ouă albe-verzui pal, clocate de ambele sexe timp de 21–25 zile. Puii sunt nidicoli și sunt hrăniți prin regurgitare. Devin zburători la 40–45 zile. Sosește în martie–aprilie și pleacă în septembrie–octombrie spre Africa. Poate trăi până la 15 ani.
Status