Zingel streber
Dunarul este cel mai mic și cel mai amenințat reprezentant al genului *Zingel*, clasificat ca Vulnerabil (VU) și aflat pe lista roșie în România, Bulgaria, Austria, Bavaria. Protejat de Convenția de la Berna și CITES. Endemic bazinului Dunării. Preferă ape curgătoare, puțin adânci cu fund de nisip și pietriș, adesea lângă maluri. Spre deosebire de *Z. zingel* (fusarul), dunarul nu evită zonele litorale. Activitate crepusculară și nocturnă - se deplasează sacadat pe fund folosind pectoralele și pelvienele pentru propulsie. Pescuitul ilegal, pierderea habitatului (baraje, canalizări), și poluarea au redus dramatic populațiile.
Corp fusiform alungit cu peduncul caudal subțire și lung. Cap comprimat dorso-ventral cu contur triunghiular — o trăsătură caracteristică genului Zingel. Gură subterminală mică. Două înotătoare dorsale bine depărtate una de cealaltă. Colorație galben-cafenie cu 4–5 dungi late oblice negre pe flancuri, alternând cu zone mai deschise. Abdomen alb-gălbui. Dimensiuni uzuale 12–17 cm, maxim 22 cm și 80–150 grame. Este cel mai mic reprezentant al genului.
Endemic bazinelor Dunăre, Dniester și Vardar. În România prezent în Dunăre de la intrare până la vărsare, Tisa, Iza, Vișeu, Someș, Crișuri, Mureș, Timiș, Nera, Jiu, Siret, Moldova, Prut și alți afluenți majori. Necesită ape curgătoare cu curent moderat, funduri de nisip-pietriș și zone litorale cu pietre. Spre deosebire de fusar, dunarul nu evită zonele litorale. Specie bentic-nocturnă care se ascunde ziua sub pietre sau în goluri ale malurilor.
Carnivor bentic specialist cu activitate preponderent nocturnă și crepusculară. Se hrănește cu viermi, larve de insecte acvatice, crustacei, icre și puiet de pești. Se deplasează sacadat pe fund, folosind înotătoarele pectorale și pelviene pentru propulsie în locul înotului clasic. Prădător eficient în condiții de lumină slabă. Activ mai ales în zonele cu curent moderat, pe funduri pietroase.
Maturitate sexuală la 2 ani. Reproducere martie–mai. Femelele depun icre lipicioase (~2 mm diametru) în goluri din maluri de pietriș, fără îngrijire parentală ulterioară. Eclozarea are loc după 14–23 de zile — una dintre cele mai lungi perioade de incubație la percidele europene. Longevitate 5 ani. Termenul de incubație prelungit indică o dezvoltare embrionară lentă, caracteristică habitatelor de apă rece.
Vulnerabil (VU) — pe cale de dispariție la nivel regional. Pe lista roșie a României, Bulgariei, Austriei și Bavariei. Protejat prin Convenția de la Berna și CITES. Principalele amenințări: pierderea habitatelor prin baraje și canalizări care elimină zonele de reproducere, poluarea apelor cu pesticide și efluenți industriali, și pescuitul ilegal. Populația în scădere dramatică în ultimele decenii. Dimensiunea minimă legală este 12 cm, dar specia ar trebui să beneficieze de protecție completă. Restaurarea habitatelor și oprirea construirii de noi baraje pe râurile populate de dunar sunt urgente.