Cuculus canorus
Cucul este una dintre cele mai fascinante păsări din punct de vedere biologic, fiind faimos pentru strigătul său inconfundabil care anunță primăvara și pentru strategia sa reproductivă unică: parazitismul de cuib. În Delta Dunării, cucul este o prezență constantă, cântecul său răsunând din zăvoaie și din stufărișurile vaste din aprilie până în iulie. Este o pasăre migratoare care iernează în Africa tropicală.
Are un aspect care amintește de cel al unui uliu mic (mimetism), cu aripi ascuțite și coadă lungă, rotunjită la vârf. Penajul este gri-albăstrui pe spate, iar pieptul este alb cu dungi transversale gri (aspect barat). Ochii și picioarele sunt galbene. Femelele pot avea uneori o variantă de penaj roșcată. În zbor, bătăile aripilor sunt rapide și superficiale, sub nivelul corpului.
Ocupă o gamă variată de habitate, de la păduri la zone deschise cu tufișuri și mlaștini. În Deltă, este foarte prezent în zonele unde cuibăresc gazdele sale preferate (lăcari, codobaturi, mărăcinari). Poate fi observat adesea stând pe ramuri expuse sau pe firele de telegraf.
Este o pasăre insectivoră specializată. Cucul este unul dintre puținele animale care pot consuma omizi păroase (toxice pentru majoritatea păsărilor), pe care le curăță de perii urticanți înainte de a le înghiți. Strigătul inconfundabil "cu-cu" este emis doar de mascul. Femela are un strigăt total diferit, un tril rapid și "clocotit".
Cucul nu își construiește cuib și nu își crește puii. Femela depune câte un singur ou în cuiburile altor păsări cântătoare (în Deltă, lăcarul de stuf este o victimă frecventă). Oul de cuc eclozează de obicei mai repede, iar puiul de cuc, imediat după ecloziune, aruncă restul ouălor sau puilor gazdei din cuib. Gazdele cresc puiul de cuc ca pe propriul lor pui, chiar dacă acesta ajunge rapid mult mai mare decât ele.
Status