Caracteristici Fizice
Cosacul prezintă un corp alungit, înalt, puternic comprimat lateral, asemănător cu plătica dar mai mic și mai subțire, cu profil dorsal arcuit pronunțat. Capul este mic în raport cu corpul. Caracteristica cea mai distinctivă și de unde vine numele englez este ochiul foarte mare, cu diametrul aproximativ egal cu lungimea botului (la plătică ochiul este mult mai mic) - ochii au iris alb-argintiu sau gălbui strălucitor, foarte proeminent. Botul este scurt și ușor turtit. Gura este mică, inferioară (poziționată sub bot), fără mustăți - o adaptare pentru hrănire bentică.
Această gură mică și inferioară este trăsătura principală care diferențiază cosacul de specia înrudită Ballerus ballerus (zopa). Corpul este acoperit cu solzi relativ mari, cicloizi, linia laterală având 47-54 solzi. Colorația este discretă și elegantă: spatele verzui sau albăstrui cu reflexe metalice, flancurile argintii-cenușii sau galben-argintii cu luciu perlat, burta albă-argintie. Dimensiunile medii sunt 15-25 cm și 150-400 grame, dar exemplare mari pot atinge 30-35 cm și 600-800 grame.
Habitat & Distribuție
Cosacul este un pește bentopelagic care ocupă un habitat foarte specific și restrâns - preferă exclusiv apele repede curgătoare sau cu curent moderat până la puternic din cursul inferior al fluviilor și râurilor mari, evitând complet bălțile și apele stătătoare unde prosperă plătica. În Delta Dunării, cosacul este prezent dar rar și localizat, ocupând în principal brațele principale ale Dunării cu curent moderat (brațul Chilia, brațul Sulina în sectoarele cu curent), canalele maritime cu debit constant, și zonele de confluență.
Poate pătrunde și în regiunile salmastre moderate de la gurile Deltei, tolerând salinități scăzute. Habitatul ideal include zone cu adâncimi moderate (2-6 metri), funduri nisipoase, pietroase sau mâloase dure, curent moderat până la puternic, apă bine oxigenată. Pe Dunăre, cosacul are tendința de a migra în amonte - istoric a urcat până în Bavaria pe Dunăre, demonstrând capacități migratorii impresionante pentru un ciprinid bentic. Tolerează temperaturi între 0°C și peste 25°C, optimul fiind 10-20°C.
Comportament și Alimentație
Cosacul este un omnivor bentic specializat, petrecând cea mai mare parte a timpului pe fundul apei căutând hrană în sedimente și printre pietricele. Dieta este variată și se adaptează la resursele disponibile: nevertebrate bentice (larve de chironomide, efemeroptere, trichoptere), crustacei mici (gamaride, ostracozi), moluște mici (melci, scoici tinere), vermi oligocheti, plante acvatice și alge bentice, detritus organic.
Modul de hrănire este caracteristic consumatorilor bentici: cosacul folosește gura sa mică și inferioară pentru a aspira sedimentul și a selecta particulele comestibile, expulzând resturile prin branhii. Activitatea de hrănire este intensă dimineața devreme și seara. Comportamentul social este moderat dezvoltat: bancurile oferă protecție împotriva prădătorilor și permit exploatarea eficientă a zonelor cu hrană concentrată. Este un pește relativ timid și precaut, retragându-se rapid în zone mai adânci sau în curent când simte pericol.
Ciclu de Viață & Reproducere
Cosacul atinge maturitatea sexuală relativ târziu pentru un ciprinid de dimensiuni moderate, la 3-4 ani când are 12-18 cm lungime, ceea ce îl face mai vulnerabil la pescuit excesiv decât speciile care se maturizează rapid. Reproducerea are loc primăvara, între aprilie și mai, când temperatura apei atinge și depășește 8°C (optimul 10-15°C). Cosacul efectuează migrații ascendente pe râuri către zonele de reproducere, căutând ape cu curent rapid, bine oxigenate, cu funduri de pietriș, nisip grosier sau vegetație submersă.
Prolificitatea este moderată: o femelă depune între 10.000-40.000 icre în funcție de dimensiune. Icrele sunt relativ mici (1-1.5 mm diametru), lipicioase și aderă de substrat pietros sau de vegetația submersă în zone cu curent rapid. Eclozarea are loc după 8-15 zile în funcție de temperatură. Creșterea este relativ lentă: în primul an cosacul atinge 5-8 cm, în al doilea 10-15 cm, în al treilea 15-20 cm.
Status de Conservare
Cosacul este clasificat ca "Least Concern" (LC) de IUCN la nivel global, având o distribuție largă în bazinele ponto-aralo-caspice, dar populațiile sunt în declin moderat în multe regiuni din cauza modificărilor hidrologice și poluării. În România, specia este destul de rară și localizată, cu populații sănătoase dar reduse numeric în Dunărea inferioară și deltă. Nu beneficiază de măsuri speciale de protecție - nu există dimensiune minimă legală de reținere sau perioade de prohibiție specifice, dar este acoperit de prohibiția generală de primăvară pentru reproducere (aprilie-mai).
Amenințările principale includ: modificările hidrologice (barajele care perturbă migrațiile, regularizarea râurilor care elimină habitatele cu curent rapid), poluarea apelor, eutrofizarea, și pescuitul accidental. Pierderea habitatelor de reproducere cu curent rapid și funduri naturale este probabil cea mai serioasă amenințare pe termen lung. Gestionarea sustenabilă în România necesită menținerea calității apei, protejarea zonelor cu curent natural și funduri necimentate, și prevenirea construcției de baraje suplimentare.
Surse
