Phalacrocorax carbo
**CEL MAI MARE ȘI MAI COMUN CORMORAN DIN ROMÂNIA!** Pasăre acvatică spectaculoasă, **MAESTRU AL PESCUITULUI SUB APĂ**, cu penaj **NEGRU STRĂLUCITOR** cu reflexe aramii, gât lung, cioc puternic cârligat, ochi verzi. **Subspecia continentală** *Phalacrocorax carbo sinensis* în România. **FOARTE ABUNDENT în Delta Dunării**: 12.000-20.000 perechi cuibăritoare (90% din populația națională!). **Distribuție globală** - prezent pe 5 continente (except Antarctica și America de Sud). **PESCAR EXCEPȚIONAL**: se scufundă până la 45 metri adâncime, stă sub apă până la **70 secunde**, vânează în grupuri coordonate de **până la 500 exemplare**! Adesea împreună cu pelicanii comuni formând "stoluri mixte de pescuit"! **Consumă pești**: crap, caras, roșioară, biban-soare - poate prinde pești până la 1 kg! **NU poate înghiți pești >20 cm**. **Comportament caracteristic**: După pescuit **ÎȘI USUCĂ PENELE** stând vertical cu aripile deschise pe stâlpi, crengi, stabilopozi - imagine emblematică! Penele NU complet impermeabile (facilitează scufundarea) - necesită uscare regulată. Cuibărire **COLONIALĂ** devreme primăvara în colonii mixte cu cormoranul mic, stârci, egrete. **"BAROMETRUL NATURAL AL DUNĂRII"** - pescarii îl urmăresc pentru bancuri de pești! **CONFLICT cu piscicultura** - pagube în crescătorii, vânat local. Populație fluctuantă: creștere 1984-2006, declin 2007-2015, stabilizare 2016-2018.
Penaj negru strălucitor cu reflexe aramii pe spate și aripi. În perioada cuibăritului: pete albe laterale pe abdomen, pete albe pe gât și cap, moț alburiu. Juvenilii au abdomenul și pieptul albe, cu aspect „pinguin" când stau vertical. Iarna: doar barbă albă, restul negru. Gâtul este lung și subțire, ciocul lung și puternic cârligat. Ochii verzi sunt diagnostici. Picioarele scurte și palmate (toate 4 degete îmbinate). Dimorfism sexual minor — masculii sunt ușor mai mari.
Distribuție globală pe 5 continente (cu excepția Antarcticii și Americii de Sud). Sedentar în sud, migrator în nord. În România: Delta Dunării (90% din populație), cursuri de râuri mari (Dunăre, Olt, Mureș), zone umede din estul și sud-estul țării. Preferă ape mari, adânci, bogate în pești; coaste marine; lacuri mari; râuri și canale. Nu tolerează apele înghețate iarna. Necesită arbori sau structuri pentru cuibărit și uscarea penelor.
Pescar excepțional: scufundări până la 45 m, sub apă până la 70 de secunde. Consumă aproape exclusiv pești: 0,9–1,4 kg pe zi per individ. Pescuiește în grupuri coordonate de până la 500 de exemplare, adesea alături de pelicani. Nu poate înghiți pești mai lungi de 20 cm. După pescuit, își usucă penele cu aripile deschise — penele nu sunt complet impermeabile, ceea ce facilitează scufundarea. „Barometru natural al Dunării" — pescarii profesioniști urmăresc stolurile de cormorani pentru a localiza bancurile de pești.
Maturitate sexuală la 2–3 ani. Cuibărit colonial strict, devreme primăvara (aprilie–iulie). Colonii mixte cu cormoranul mic, egrete, stârci, lopătari și țigănuși — frecvent în aceiași arbori. Cuibul este mare, din crengi, căptușit cu vegetație fină. Până la 50 de cuiburi pe un singur copac. Ponta: 2–6 ouă albăstrui (obișnuit 3–4), incubate 27–31 de zile de ambii părinți. Puii devin capabili de zbor la aproximativ 50 de zile.
Least Concern (LC) global. Populație fluctuantă în Delta Dunării: maxim 17.500 perechi (2007), minim 5.060 perechi (2015), stabilizare la 7.524–8.157 perechi (2016–2018) în 20–22 colonii. Conflict major cu piscicultura — pagube semnificative în crescătorii. Amenințări: împușcări ilegale la heleșteie, deraj turistic în colonii, reducerea stocurilor de pești, îngheț iarna. Cuibăritul mixt cu specii de interes conservativ (egrete, lopătari) face gestionarea populației extrem de delicată.