← Înapoi la Faună
Păsări

Eretele sur

Circus pygargus

circus pygargus

Prezentare Generală

Eretele sur este cel mai mic și mai zvelt dintre ereții europeni, fiind o pasăre de o eleganță aparte în zbor. Este un oaspete de vară în România, sosind din Africa pentru a cuibări în zonele de câmpie și stepă. În Delta Dunării și Dobrogea, eretele sur ocupă nișa habitatelor deschise, fiind adesea văzut planând deasupra culturilor de cereale sau a pajiștilor naturale. Este o specie remarcabilă prin agilitatea sa și prin capacitatea de a parcurge distanțe imense în timpul migrației trans-sahariene.

Caracteristici Fizice

Masculul are un penaj gri-cenușiu (sur), dar se distinge de eretele vânăt prin prezența a două benzi negre transversale pe aripă și a unor striații ruginii pe flancuri și abdomen. Femela este maronie cu târtiță albă, aproape imposibil de distins pe teren de femela eretelui vânăt, deși este mai mică și are aripile mai înguste și mai ascuțite. O caracteristică unică a speciei este apariția frecventă a formelor melanice (indivizi complet negri), fenomen rar întâlnit la alte specii de ereți.

Habitat & Distribuție

Arealul de cuibărit se întinde din Europa de Vest până în Asia Centrală. În România, este prezent în special în vestul țării și în Dobrogea. În Delta Dunării, preferă zonele de grinduri cu vegetație ierboasă, pășunile umede și zonele agricole perimetrale. Este un migrator strict, părăsind Europa la începutul toamnei pentru a ierna în savanele din Africa de Est și de Vest. Depinde de habitatele deschise cu vegetație suficient de înaltă pentru a-și ascunde cuibul pe sol.

Comportament și Alimentație

Eretele sur are un zbor extrem de ușor, aproape plutitor, deasupra vegetației. Dieta sa este foarte variată, incluzând șoareci de câmp, păsări mici de sol (ciocârlii, prepelițe), șopârle și o cantitate considerabilă de insecte mari (lăcuste). Este un vânător de precizie, folosindu-și auzul fin pentru a detecta prada ascunsă. În perioada de curte, masculii execută demonstrații aeriene uluitoare, oferind hrană femelelor în zbor ca simbol al fidelității și capacității de hrănire a puilor.

Ciclu de Viață & Reproducere

Ca toți ereții, cuibărește pe sol. În ultimele decenii, specia s-a adaptat cuibăritului în culturile de cereale (grâu, orz), ceea ce a creat un conflict major cu agricultura mecanizată. Depune 3-5 ouă în luna mai. Incubația durează circa 28-30 de zile. Puii sunt vulnerabili în timpul secerișului, multe asociații ornitologice din Europa (inclusiv România) colaborând cu fermierii pentru a marca și proteja cuiburile, lăsând o mică zonă de protecție nerecoltată în jurul lor până când puii pot zbura.

Status de Conservare

Status

Surse

  • Montagu’s Harrier Conservation Foundation
  • BirdLife International Data Zone
  • SOR.ro - Eretele sur
  • IUCN Red List
  • Wikipedia.org