Alauda arvensis
Ciocârlia de câmp este una dintre cele mai emblematice păsări ale spațiului deschis românesc, celebră pentru trilurile sale complexe și nesfârșite. În Delta Dunării, ea ocupă zonele de grind, pășunile uscate și terasamentele de protecție. Este pasărea care anunță răsăritul și primăvara prin zborul său nupțial spectaculos, ridicându-se vertical la înălțimi mari în timp ce cântă neîncetat.
Penaj modest, cafeniu-pestrița pe spate și albicios pe burtă, oferind un camuflaj excelent la sol. Are o mică creastă pe cap pe care o poate ridica la alarmă. Coada are marginile externe albe, vizibile în zbor. Degetul posterior are o gheruță lungă și dreaptă — adaptare pentru mersul pe pământ.
Preferă habitatele deschise: câmpii, stepe, pajiști și terenuri agricole. În Deltă, o găsim pe grindurile Letea, Caraorman și în zona lagunară Razim-Sinoe. În iernile blânde, stoluri mari caută hrană pe solul golaș din Dobrogea.
Hrana este mixtă: insecte și larve în sezonul de creștere a puilor, semințe de graminee în restul anului. Este faimoasă pentru zborul nupțial: masculul se ridică în spirală până la 50–100 m, rămâne planând și cântând minute în șir, apoi coboară brusc spre sol.
Cuibul este o mică adâncitură în sol, căptușită cu fire de iarbă și ascunsă sub un smoc de vegetație. Depune ouăle începând cu aprilie. Puii cresc rapid și părăsesc cuibul la 8–10 zile, înainte de a putea zbura, pentru a evita prădătorii de la sol.
„Least Concern" (LC), dar în declin drastic în Europa de Vest din cauza agriculturii intensive. În România și în zona Deltei, populațiile sunt încă viguroase datorită peisajului agricol tradițional și al zonelor de stepă protejate.