Chlidonias hybrida
Chirighița cu obraz alb este o prezență grațioasă pe lacurile Deltei Dunării. Spre deosebire de chirele maritime, ea preferă apele interioare, fiind adesea văzută "culegând" hrana de la suprafața apei printre frunzele de nufăr.
În penaj de vară, are creștetul negru și abdomenul de un gri închis, aproape negru. Contrastul cel mai evident este dat de obrajii albi, care îi dau și numele. Ciocul și picioarele sunt de un roșu închis, sângeriu. Iarna, penajul devine mult mai deschis, predominant alb-gri, cu pete negre pe cap.
Preferă lacurile și bălțile cu vegetație plutitoare abundentă — nufăr, ciurica, broscariță. În Delta Dunării este larg răspândită, formând adesea colonii mixte de cuibărit alături de chirighița cu aripi albe (Chlidonias leucopterus) și alte specii.
Se hrănește zburând lent la mică înălțime deasupra apei și plonjând superficial pentru a captura insecte de la suprafață, mormoloci sau peștișori. Spre deosebire de chirele maritime, rareori se scufundă complet. Este o pasăre sociabilă, coloniile sale adesea mari și zgomotoase.
Cuibărește în colonii, construind cuiburi plutitoare din tulpini și frunze de plante acvatice, ancorate de vegetație sau plutind liber. Femela depune 2–3 ouă, incubate de ambii părinți circa 18–20 de zile. Nivelul apei stabil în perioada de cuibărit este critic pentru supraviețuirea cuiburilor plutitoare.
Statusul global este „Least Concern" (LC). Depinde critic de menținerea nivelului optim al apei pe lacuri în perioada de cuibărit — variațiile bruște de nivel distrug cuiburile plutitoare. Managementul hidrologiei Deltei are un impact direct asupra succesului reproductiv al acestei specii.