Tadorna ferruginea
Călifarul roșu este o rață de talie mare, cu un aspect care amintește de o gâscă mică. Este una dintre cele mai rare și spectaculoase păsări acvatice din România, fiind prezentă în special în zonele mai aride ale Deltei și în complexul Razim-Sinoe.
Penajul este aproape în întregime de un portocaliu-roșcat intens (ruginiu). Capul este mai deschis la culoare, aproape albicios la femele. În zbor, aripile dezvăluie un contrast puternic și decorativ între albul penelor acoperitoare și negrul remigelor — un tipar de colorit vizibil de la mare distanță. Masculul poartă un inel negru subțire în jurul gâtului în perioada de vară.
Spre deosebire de alte rațe, călifarul roșu nu este strâns legat de stufăriș. Preferă zonele de stepă cu lacuri sărate sau salmastre, maluri lutoase deschise și peisaje semiaride. În Deltă, cuibărește adesea în locuri neobișnuite: galerii de vulpi sau bursucul, maluri de loess sau chiar podurile unor clădiri izolate.
Este o pasăre extrem de precaută și gălăgioasă când simte pericolul, emițând sunete nazale puternice, asemănătoare cu ale gâștelor. Este omnivor, hrănindu-se atât cu vegetație și semințe, cât și cu mici nevertebrate pe care le găsește la marginea apei sau pe câmpurile din apropiere.
Cuibărește în perechile bine stabilite, folosind galerii săpate de alte mamifere sau cavități naturale. Femela depune 8–12 ouă și le incubează singură circa 28–29 de zile. Puii sunt nidifugi și urmează părinții imediat după eclozare spre cel mai apropiat corp de apă.
Deși la nivel global este „Least Concern" (LC), în România este o specie rară și vulnerabilă. Protecția locurilor de cuibărit din Dobrogea și a lacurilor sărate din complexul Razim-Sinoe este esențială pentru menținerea populației locale.