Bubo bubo
Bufnița, cunoscută și sub numele de buhă, este cea mai mare pasăre de pradă de noapte din Europa. Este un prădător de vârf, impunător prin statură și prin privirea sa hipnotică dată de ochii mari, portocalii. Deși este o specie adesea asociată cu pădurile montane sau stâncăriile, bufnița este prezentă în zonele de margine ale Deltei Dunării și în Dobrogea, unde folosește versanții calcaroși și carierele vechi ca locuri de cuibărit și odihnă.
Se distinge imediat prin mărimea masivă și ciufurile lungi de pene de pe cap (asemănătoare unor „urechi"), pe care le ridică sau le coboară în funcție de starea de spirit. Penajul este un amestec complex de cafeniu, negru și ocru, oferind un camuflaj perfect pe stânci sau în scoarța arborilor. Ochii de un portocaliu intens sunt diagnostici. Ghearele sunt extrem de puternice, capabile să doboare prăzi de dimensiuni considerabile — ciori, rațe, iepuri.
Distribuție palearctică vastă, de la Atlantic la Pacific. În region Delta Dunării, bufnița preferă zonele unde peisajul acvatic întâlnește formațiunile geologice vechi ale Dobrogei. Cuibărește frecvent în crăpăturile stâncilor sau pe pantele abrupte ale dealurilor nord-dobrogene care mărginesc delta. Specie sedentară, foarte fidelă teritoriului său — un teritoriu poate acoperi zeci de kilometri pătrați.
Vânător nocturn silențios. Zborul este aproape imperceptibil datorită structurii speciale a penelor, cu marginile franjurate care anulează turbulența. Dieta extrem de variată: rozătoare mici și iepuri, dar și păsări de mărimea ciorilor sau alți răpitori (uliu, bâtlan). Nu are practic niciun prădător natural în ecosistem. Strigătul teritorial „uh-hu" profund și rezonant marchează prezența stăpânului nopții la kilometri distanță.
Bufnițele nu construiesc cuiburi elaborate — depun ouăle direct pe substrat în nișe de stâncă, pe cornișe sau în cuiburi vechi ale altor păsări mari. Sezonul de reproducere începe devreme: februarie–martie. Femela incubează ouăle circa 35 de zile, masculul asigurând hrana. Puii părăsesc locul de cuibărit înainte de a putea zbura bine, rămânând ascunși pe stânci sau în vegetație sub supravegherea părinților încă câteva luni.
Clasificată Least Concern (LC) global, dar în România populația a suferit istoric din cauza persecuției și pierderii habitatului. Amenințările actuale includ deranjul turistic în zonele de cuibărit, electrocutarea pe liniile electrice și utilizarea pesticidelor care reduc disponibilitatea prăzii. Protejarea versanților dobrogeni și a zonelor de liniște în sezonul de cuibărit este crucială pentru menținerea acestei specii maiestuoase.