Remiz pendulinus
Boicușul este celebrul „arhitect” al Deltei. Deși mic și discret, este renumit pentru cuibul său extraordinar, suspendat deasupra apei. Este o pasăre care trăiește aproape exclusiv în zonele unde sălciile plângătoare își ating ramurile de suprafața apei sau a stufului.
Este un pițigoi mic cu un aspect elegant și distinctiv. Se recunoaște după masca neagră lată ce trece peste ochi, contrastând cu capul gri-cenușiu deschis. Spatele este de un brun-roșcat cald. Ciocul este foarte fin și ascuțit — perfect adaptat pentru a culege insecte mici și semințe din barcile de salcie și inflorescențele de stuf.
În Delta Dunării, boicușul este prezent pe aproape toate canalele bordate de sălcii. Preferă locurile cu vegetație deasă și acces direct la „puful" vegetal de la salcie sau papură, material esențial pentru construcția cuibului. Specia este parțial migratoare, unele exemplare rămânând în deltă pe tot parcursul anului.
Se hrănește explorând cu atenție inflorescențele de stuf și barcile de salcie, agățându-se acrobatic pe ramuri subțiri. Cel mai spectaculos comportament este construcția cuibului: masculul împletește fibre vegetale și puf până când realizează o structură complexă, moale și rezistentă, cu o intrare tubulară laterală — o adevărată capodoperă a lumii animale, realizată fără unelte, doar cu ciocul.
Specia este poligamă: masculul poate începe construcția mai multor cuiburi simultan pentru a atrage mai multe femele. Femela incubează singură 5–8 ouă timp de aproximativ 13–14 zile. Cuibul este atât de rezistent și bine ancorat încât poate rămâne agățat de ramură câțiva ani buni după ce a fost părăsit.
Statusul global este „Neamenințat" (LC). Delta Dunării reprezintă unul dintre cele mai importante habitate europene pentru această specie, datorită rețelei vaste de canale cu sălcii — un ecosistem rar în Europa. Menținerea vegetației ripariene de salcie este esențială pentru conservarea boicușului în deltă.