Rhodeus amarus
Boarța (*Rhodeus amarus*) este un pește de talie mică, renumit în lumea ihtiologiei pentru simbioza sa unică cu scoicile de apă dulce. Este una dintre cele mai viu colorate specii native, masculii prezentând nuanțe spectaculoase în perioada de reproducere. Deși nu are valoare gastronomică, prezența ei este un indicator excelent al sănătății ecosistemului, deoarece supraviețuirea sa depinde direct de existența populațiilor de scoici.
Are un corp înalt, puternic comprimat lateral, acoperit cu solzi relativ mari. Linia laterală este incompletă, fiind vizibilă doar pe primii 5-6 solzi. Culoarea spatelui este cenușiu-verzuie, iar flancurile sunt argintii. În perioada nunții, masculii capătă culori iridiscente: o dungă verde-albăstruie pe coadă, nuanțe de roz pe burtă și înotătoare roșiatice. Femelele dezvoltă un organ special, numit tub urogenital (ovipozitor), care poate ajunge la lungimea corpului.
Este o specie larg răspândită în Europa Centrală și de Est. În Delta Dunării, boarța ocupă apele stătătoare sau lin curgătoare, cu vegetație abundentă și fund mâlos sau nisipos, unde trăiesc scoicile din genurile Unio sau Anodonta.
Boarța este un pește pașnic care trăiește în grupuri mici. Dieta sa este compusă în principal din materie vegetală, alge unicelulare și detritus, completată ocazional cu mici crustacee sau larve de insecte. Este un pește prudent, care preferă să stea în apropierea adăposturilor oferite de plantele acvatice.
Reproducerea (aprilie-august) este un proces fascinant: femela își introduce ovipozitorul în sifonul unei scoici vii și depune icrele în cavitatea branhială a acesteia. Masculul elimină sperma în apropierea sifonului inhalant al scoicii, fertilizând icrele în interior. Larvele se dezvoltă la adăpostul cochiliei scoicii timp de câteva săptămâni, timp în care scoica oferă protecție și oxigen. În schimb, larvele de scoică (glochidii) se pot fixa temporar pe pești pentru a fi dispersate în alte zone.
Specia este clasificată ca Neamenințată (LC). Totuși, boarța este indirect amenințată de orice factor care afectează populațiile de scoici (poluare, colmatare excesivă, specii invazive). În România, este o specie comună, fiind adesea folosită ca momeală vie de către pescarii sportivi.