Ciconia nigra
Spre deosebire de ruda sa albă, barza neagră este o pasăre extrem de timidă și retrasă, care evită contactul cu oamenii. În Delta Dunării, ea poate fi întâlnită în zonele împădurite mai vechi sau la marginea mlaștinilor izolate, fiind o prezență mult mai rară și greu de observat.
Penajul este predominant negru cu reflexii metalice verzi, violete și arămii, în timp ce pieptul și abdomenul sunt albe. Ciocul, picioarele și zona golașă din jurul ochilor sunt roșu aprins la adulți. Tinerii au un penaj mai mat, brun-negricios, cu picioare și cioc verzui-maronii. Silueta în zbor — cu gâtul și picioarele extinse — este similară cu cea a berzei albe, însă coloritul o trădează imediat.
Preferă pădurile mature cu arbori înalți, situate în apropierea cursurilor de apă limpede sau a zonelor mlăștinoase. În Deltă, zone precum pădurea Letea sau Caraorman oferă habitatul ideal pentru cuibărit. Este o specie migratoare care traversează Bosforul spre cartierele de iernare din Africa subsahariană și India.
Vânează în principal pești, dar și amfibieni sau insecte acvatice, preferând apele mici, puțin adânci și curate ale pârâurilor sau canalelor retrase. Este mult mai tăcută decât barza albă — clămpănitul este rar auzit. Vânează singură, cu răbdare, pândind imobilă la marginea apei sau mergând încet prin zona de mlaștină.
Sosesc în România în aprilie și construiesc cuibul (sau îl refac pe cel din anii anteriori) în arbori înalți la margine de pădure. Femela depune 3–5 ouă, incubate circa 35 de zile. Puii rămân în cuib aproximativ 60–70 de zile. Sunt extrem de sensibili la deranjul uman în această perioadă.
Deși la nivel global este clasificată „Least Concern" (LC), în România este considerată o specie rară. Este extrem de sensibilă la deranjul uman în perioada de cuibărit, abandonând rapid cuibul dacă simte prezența oamenilor în apropiere. Protejarea zonelor de liniște în pădurile bătrâne și a cursurilor de apă curate este esențială pentru menținerea acestei specii în deltă.