Athene noctua
Cucuveaua este probabil cea mai cunoscută pasăre de noapte din zonele rurale ale României. De talie mică și cu un aspect îndesat, este o prezență constantă în satele din Delta Dunării, unde poate fi văzută stând pe coamele caselor, pe stâlpi sau în livezi. Deși în folclorul local i s-au atribuit uneori semnificații sumbre, cucuveaua este de fapt o pasăre extrem de utilă, fiind un controlor eficient al populațiilor de rozătoare și insecte dăunătoare.
Este o bufniță mică, cu capul lat și plat, lipsit de ciufuri de pene. Penajul este gri-maroniu, presărat cu pete albe. Ochii mari, galbeni, sunt evidențiați de "sprâncenele" albe care îi conferă o expresie serioasă, aproape încruntată. Picioarele sunt lungi și acoperite cu pene albe. Are un zbor ondulat, asemănător cu cel al ciocănitorilor.
Preferă habitatele deschise, parcurile, livezile și, în mod special, vecinătatea așezărilor umane. În Delta Dunării, este prezentă în aproape toate satele pescărești, unde găsește cavități în podurile caselor, în ruine sau în scorburile arborilor bătrâni. Este o pasăre sedentară, rămânând în același teritoriu pe tot parcursul anului.
Spre deosebire de alte bufnițe, cucuveaua este adesea activă și în timpul amurgului sau chiar în timpul zilei. Vânează dintr-un post de observație, plonjând asupra prăzii detectate la sol. Dieta sa este diversă, consumând de la gândaci și lăcusti, până la șoareci și ocazional păsări mici. Când este alarmată, are un obicei caracteristic de a face "plecăciuni" repetate și rapide.
Cuibărește în cavități naturale sau artificiale. Nu folosește materiale de construcție pentru cuib. Depune ouăle în aprilie-mai, iar femela le incubează timp de aproximativ 28 de zile. Ambii părinți hrănesc puii, care părăsesc cavitatea la vârsta de o lună, deși nu pot zbura perfect încă. Tinerii rămân dependenți de părinți pentru încă câteva săptămâni.
Status