Clanga pomarina
Acvila țipătoare mică este una dintre cele mai emblematice păsări de pradă ale peisajului agro-pastoral românesc. Este o acvilă de talie medie, remarcabilă prin migrația sa impresionantă către Africa sub-sahariană. În regiunea Deltei Dunării și a Dobrogei, această pasăre găsește habitate ideale de hrănire pe pajiștile umede și terenurile agricole mozaicate. Deși poartă numele de "acvilă", este mai mică și mai grațioasă decât rudele sale regale, fiind specializată în capturarea prăzilor de la nivelul solului în zone deschise.
Acvilă de talie medie-mică, brun-închisă pe spate și aripi, cu gâtul și creștetul mai palid, brun-auriu. Fața internă a aripilor prezintă un contrast net între remigele închise și tectrici mai deschise. Pata albă deasupra cozii este mai mică și mai puțin evidentă decât la acvila țipătoare mare. Tinerii au vârfurile penelor pălite, creând un aspect „pictat" caracteristic. Ciocul este robust, galben la bază, cu cârlig la vârf. Picioarele sunt galbene, cu gheare puternice.
Cuibărește în România în păduri de câmpie și deal, în general sub 500 m altitudine, preferând păduri mixte sau de foioase situate în apropierea lacurilor, mlaștinilor sau fânețelor umede. În Delta Dunării apare în pasaj, mai ales în zilele cu curenți termici favorabili. Arealul de iernare se află în estul și sudul Africii, unde coexistă adesea cu alți rapitori migranți europeni.
Vânătoare predominant terestră — pășește metodic prin iarbă și mlaștini în căutarea rozătoarelor, broaștelor, râmelor și insectelor mari. Rareori prinde prada din zbor. Migrează în grupuri mari, adesea împreună cu șorecarii și alte răpitoare, folosind curenții termici pentru a economisi energie. Un element de interes: poate hibridiza cu acvila țipătoare mare (Clanga clanga), producând hibrizi fertili dificil de identificat în teren.
Monogamă, cuibărind în arbori mari la margine de pădure sau în interiorul pădurilor umede. Depune 1–2 ouă albe cu pete bruniu-roșcate în mai–iunie. Incubația durează 38–41 de zile, ambii părinți participând. De obicei supraviețuiește un singur pui (cainism). Puii devin capabili de zbor la 51–56 de zile. Exemplarele tinere migrează independent spre Africa în prima lor toamnă.
Clasificată Least Concern (LC) global, cu o populație europeană estimată la 9.700–15.000 perechi cuibăritoare. În România, populațiile sunt moderat stabile, deși pierderea habitatelor de câmpie și intensificarea agriculturii afectează disponibilitatea prăzii. Hibridizarea cu acvila țipătoare mare reprezintă o îngrijorare suplimentară pentru conservarea genofondului celor două specii.