Clanga clanga
Acvila țipătoare mare este una dintre cele mai rare și mai periclitate acvile din Europa. Fiind o specialistă a zonelor umede și a pădurilor mlăștinoase, Delta Dunării reprezintă un habitat de escală critic în timpul migrației sale. Este mai robustă și mai închisă la culoare decât ruda sa mai comună, acvila țipătoare mică, și are un stil de viață mult mai retras. În România, prezența sa este rară și se limitează la perioadele de pasaj sau la iernile blânde, fiind o prioritate absolută pentru conservarea biodiversității la nivel european.
Acvilă de talie medie cu penaj uniform maro-închis, adesea aproape neagră la distanță (de unde și numele maghiar „Fekete sas"). Se distinge de acvila țipătoare mică prin dimensiunile mai mari, aripile mai late și o pată albă deasupra cozii mult mai evidentă. Tinerii au petele de pe aripi mari și contrastante. Narina este rotundă, specifică genului Clanga. Zborul este greoi, cu bătăi de aripi profunde.
Arealul de cuibărit se întinde din Polonia și Belarus până în estul Rusiei, preferând pădurile inundabile și mlaștinile vaste. În România, Delta Dunării oferă habitat ideal de odihnă în migrație spre Africa sau sudul Europei. Unele exemplare pot rămâne peste iarnă. Preferă zonele liniștite, departe de activitatea umană, unde vânează în zonele inundabile și la marginea lacurilor.
Vânător versatil, capabil să captureze prada din zbor, de pe sol sau din apă. Dieta cuprinde mamifere mici (șobolani de apă, grivani), păsări de apă (rațe, lișițe), amfibieni și pești. Poate fi văzută pășind pe sol în căutarea prăzii. Este solitară și discretă, mult mai greu de observat decât acvila țipătoare mică.
Nu cuibărește în România; cele mai apropiate locuri de cuibărit sunt în estul Poloniei și Ucraina. Construiește cuiburi mari în arbori din zone greu accesibile și inundate. Depune 1–2 ouă; de cele mai multe ori supraviețuiește un singur pui. Un fenomen îngrijorător este hibridizarea frecventă cu acvila țipătoare mică, determinată de declinul populației și dificultatea de a găsi parteneri conspecifici.
Clasificată Vulnerabil (VU) global, specia se confruntă cu riscul dispariției din cauza distrugerii zonelor umede, fragmentării pădurilor inundabile și deranjului uman. Delta Dunării joacă un rol vital ca loc de hrănire și refacere în migrație. Menținerea zonelor de protecție integrală și monitorizarea exemplarelor în pasaj sunt esențiale pentru salvarea speciei la nivel european.